Ţigan=bau-bau? de Ioana Popescu

Un tânăr de etnie romă care provine dintr-o familie asimilată caută să se conecteze la identitatea comunității căreia îi aparține și să își ajute semenii.

Costinel Marin este din Iași, are 26 de ani și provine dintr-o familie cu patru copii, toți băieți, dintre care el este cel mai mare. Este comunicativ, receptiv, glumeț. Are o sclipire în ochii sinceri și luminoși care rămâne cu tine mult timp după ce l-ai întâlnit. Are multe planuri și se folosește de toate resursele pe care le găsește ca să le ducă la îndeplinire. În prezent reușește să îmbine munca la un proiect cu finanțare europeană în domeniul agricol cu lupta pentru o viață mai bună a comunităților de romi marginalizate.

Povestește simplu despre familia sa și despre romi în general. „Romi, nu țigani. Așa cum voi vă spuneți români, noi ne spunem romi. În plus, țigani e folosit mereu cu sens peiorativ”. Noi ne împărțim în mai multe neamuri: fierarii, căldărarii, și tot așa. Denumirile astea se trag din meseriile noastre, se-nțelege. Suntem foarte buni dansatori și cântăreți, doar că eu nu prea am așa talente la nivel profesionist”. Îi plac petrecerile frumoase, muzica, dansul, se simte în largul său printre cât mai mulți oameni, pare un veritabil entertainer.

rom

Este foarte atașat de familia sa și consideră acest aspect ca fiind o trăsătură definitorie a comunității rome în general. Părinții s-au străduit mereu să le asigure celor patru frați toate cele necesare; tatăl este sudor și lucrează în construcții, iar mama este casnică de foarte mulți ani, concentrându-se pe creșterea copiilor. Împreună se îngrijesc și de o gospodărie pe care o întrețin la țară, rămasă de la bunici, care le asigură un venit suplimentar prin produsele agricole obținute.

Familia sa provine din neamul vătrașilor sau romii „de vatră”. Aceștia au fost primii din comunitatea romă care au renunțat în mare parte la tradițiile lor și s-au stabilit în sate, ocupându-se preponderent cu agricultura. Totodată, vătrașii reprezintă categoria cu cel mai mare grad de asimilare de către populațiile majoritare. În familia lui Costinel, cu fiecare generație, se pierde puțin câte puțin legătura cu identitatea comunității rome. Pe când părinții săi cunosc foarte bine limba romă, el spune că uneori are dificultăți la acest capitol și nu doar o dată a fost surprins aflând de anumite obiceiuri sau superstiții specifice comunității rome tradiționale.

Până în jur de 20 de ani el nu a avut prieteni romi în afară de cei din familie, iar asta nu i s-a părut niciodată ciudat. „Am plecat din liceu cu gândul să-mi ajut etnia”. Simțea însă că nu cunoaște îndeajuns de bine comunitatea din care face parte și că nu este suficient de conectat la situația lor. A decis să se înscrie în cadrul unei asociații din Iași care activează în domeniul discriminării romilor, iar timp de aproximativ doi ani a adunat experiențe și amintiri frumoase, a cunoscut romi atât din zona tradițională, cât și dintre cei asimilați și a legat prietenii.

În această perioadă a luat contact direct cu multe comunități de romi care trăiesc în condiții mizere, fără a-și cunoaște drepturile sau măcar lucruri esențiale despre etnia căreia îi aparțin. Din acest motiv, prin majoritatea acțiunilor și evenimentelor pe care le-a întreprins împreună cu colegii săi în cadrul organizației, s-a străduit să îmbunătățească gradul de informare și conștientizare a posibilităților de dezvoltare pe care romii le pot accesa la nivelul acestor comunități. Le-au prezentat istoria etniei și le-au pus la dispoziție informații concrete despre demersurile pe care le pot întreprinde pentru a-și asigura o viață puțin mai bună. Tinerilor romi cu posibilități reduse le-au pus la dispoziție baze de date cu bursele de care pot beneficia pentru a-și continua educația și au derulat campanii de informare și îndrumare în licee cu privire la locurile speciale pentru romi din cadrul facultăților. Atunci Costinel și-a dat seama că acesta este segmentul în care vrea să poată mișca un pic lucrurile, în comunitățile marginalizate cărora nu pare să li se acorde nici o șansă.

El a întâlnit acolo un tânăr rom provenind dintr-o comunitate tradițională de căldărari, pe care recunoaște că l-a discriminat atunci când l-a cunoscut. A avut rezerve în ceea ce îl privește, deoarece considera că legătura puternică cu tradiția l-ar fi putut împiedica în dezvoltarea sa și adaptarea la contextul actual. Și-a dat seama apoi că greșise prejudecând, iar acum, împreună, se află la începutul demersurilor pentru înființarea unei asociații care să activeze în domeniul discriminării romilor și care să contribuie la dezvoltarea acestora. Vor să continue să schimbe mentalitățile, atât ale romilor, cât și ale românilor.

Deși are planuri mari, Costinel este conștient că acestea necesită mult timp și efort. Când a terminat studiile, pentru că simțea că nu poate să stea în loc, a aplicat un proiect pe fonduri europene, pentru instalarea tinerilor ca fermieri, folosindu-se de terenul rămas de la bunici la țară. Obținând aprobarea, el și-a asumat responsabilitatea de a derula proiectul, de a urma cursuri de specialitate și de a deveni fermier cu acte în regulă până la finalizarea acestuia. Acum se află deja în al doilea an de implementare și se poate lăuda cu o livadă înființată din finanțarea primită, în care crește cireși, caiși, pruni și viță de vie. Jonglează cu cele două activități atât de diferite pe care și le-a asumat și pare că ar mai avea loc și pentru altele.

Se consideră un caz fericit în comunitatea romă, pentru că familia l-a încurajat să urmeze o educație, atât pe el, cât și pe frații săi. Tatăl are zece clase, iar mama opt, dar asta nu i-a împiedicat să-și susțină copiii să aspire la o educație cât mai bună. Mama i-a spus că dacă vrea un viitor, să-nvețe. În ceea ce privește continuarea studiilor după liceu, spune că a fost ceva normal, „am primit o educație acasă și ca atare a trebuit să urmez o facultate”.

A absolvit studiile de licență și master în domeniul Științelor Politice la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A ales acest domeniu pentru că își dorește să ajungă într-o poziție de unde să poată contribui cu rezultate palpabile la dezvoltarea comunității de romi. O problemă pe care o simte ca fiind stringentă pentru etnia romă este reprezentarea slabă a romilor în politică. „De exemplu, dacă e să facem o comparație cu etnia maghiară, ne dăm ușor seama că, deși ei sunt mai puțini decât noi, beneficiază de o reprezentare mult mai bună în sfera decizională”.

La facultate a fost acceptat pe unul dintre locurile rezervate tinerilor romi, pe care le consideră importante pentru încurajarea acestora să-și continue studiile și să aibă o educație solidă. O problemă importantă, chiar dramatică pe care Costinel o resimte la nivelul etniei rome este slaba educație de care beneficiază tinerii, datorată concepțiilor tradiționale ale comunității. „La noi, majoritatea părinților gândesc așa: înveți o meserie, te căsătorești, faci mulți copii… și cam atât. Din păcate, această părere este învechită în contextul actual, ne îngreunează progresul ca și comunitate și mai mult”.

El nu s-a simțit discriminat în cercurile sale de cunoștințe, prieteni, ori la școală, ci mai degrabă a perceput o discriminare generală a etniei căreia îi aparține răsfrângându-se asupra sa din cauza „bronzului natural”. Momentele în care lumea se ferea de el în autobuzul aglomerat, sau când a auzit o mamă spunându-i copilului: „dacă nu ești cuminte, te dau la țigan” au fost surprinzătoare pentru el și grăitoare în ceea ce privește imaginea pe care o are comunitatea romă în fața majoritarilor. „Ce să fac atunci, să-i spun: stai, doamnă, că nu-ți fur din geantă? La ce bun? Eventual puteam să și înrăutățesc situația…Și imaginează-ți cum m-am simțit eu văzând că unui copil mic i se inoculează ideea de la câțiva anișori că romul este ceva rău, că țigan = bau-bau…”.Costinel așteaptă acum aprobarea rezervării denumirii asociației ale cărei baze le-a pus, a început să lucreze la documentele de înființare împreună cu colegii săi și se pregătește pentru lucrările de primăvară de la țară. Și amintește: „țigan nu e egal cu bau-bau”.

Acest articol poate fi citit şi pe site-ul https://popescuioananina.wordpress.com/2015/04/05/tigan-bau-bau/