”De când mă știu am vrut să fac ceva pentru oameni, iar dintre oameni, pentru cei care sunt cei mai mai puțin avantajați de soartă. La școală săream tot timpul în apărarea celor care nu puteau să se apere singuri și probabil aș fi fost un avocat foarte bun. Dintre cele două, mai puternică a fost dorința de a face ceva pentru a schimba în bine viața oamenilor iar acest lucru m-a făcut să aleg din științele sociale, sociologia.

M-am trezit la 22 de ani cu o diplomă în sociologie cu care nu prea știam ce pot face. Așa că am experimentat mai multe drumuri: am scris articole la un ziar, am făcut consiliere cu adolescenți, am fost educator specializat pentru 6 fete dintr-un centru de plasament, am scris proiecte prin care să atrag finanțări.

Dintre toate, cel mai mult m-a atras partea cu scrisul proiectelor și sectorul organizațiilor non guvernamentale. Poate e o întâmplare sau nu, dar primul proiect scris a fost unul social prin care ne propuneam să oferim asistență la domiciliu bătrânilor singuri pe care i-am găsit într-un bloc de lângă gara Nicolina. De atunci, acum mai bine de 13 ani, am scris multe proiecte, cele mai multe în domeniul social. Unele au fost finanțate, altele (încă) nu. În fiecare din ele pun o fărâmă din visul unui copil de 13 ani care și-a dorit cel mai mult să schimbe lumea în bine, iar asta mă face să merg mai departe de fiecare dată. Îmi place să activez în domeniul non-guvernamental pentru deschiderea și libertatea pe care mi-o dă, pentru că atunci când mă apuc să scriu un nou proiect pot să văd cu ochii minții toate lucrurile minunate care se vor întîmpla.

Am implementat proiecte care la prima vedere păreau imposibil de implementat, cum ar fi să organizezi 360 de dezbateri în mediul rural despre integrarea României în Uniunea Europeană într-un singur an sau să creezi un centru de inițiativă civică prin care cetățenii să devină voci active în cartierul lor (centru care încă există și continuă să facă lucruri pentru cetățeni). Am însoțit o trupă de copii talentați în toate județele Moldovei ca să joace o piesă de teatru pentru alți copii. Am coordonat o echipă de 15 consilieri care au orientat școlar și profesional 1200 de elevi din grupuri școlare din Regiunea Nord-Est.

Atunci când nu sunt implicată în proiecte, îmi place să îmi iau rucsacul în spate și copiii de mână și să plecăm spre un vârf de munte, sa stam la un foc de tabară și să ne luăm la întrecere în numărat meteoriții.”